|
[Completat] MOTIVAŢIA şi DECLARAŢIA creştinilor ortodocşi cu privire la PROTESTUL din 13 decembrie
decembrie 14 2009 - 23:25 (Centrul MDN)
|
|
MOTIVAŢIA DEMONTĂRII OBIECTULUI NUMIT „HANUKIA”
a) Semnificaţia sărbătorii Hanuka pentru iudeii de după răstignirea lui Hristos
1. Sărbătoarea iudeilor numită „Hanuka” este o sărbătoare religioasă calificată de cărţile de cult iudaiste drept „ritual al sfinţirii”, „ritual al luminării”. În limbajul secularizat ea se mai numeşte „Sărbătoarea luminilor/lumînărilor/focurilor”.
2. Această sărbătoare aminteşte de biruinţa poporului vechi iudeu asupra păgînilor elinişti mult mai numeroşi şi mai bine înarmaţi care promovau o politică de asimilare a iudeilor vechi şi de pîngărire a sfinţeniilor vechi-testamentare.
3. Sărbătorirea constă în aprinderea timp de 8 zile, odată cu lăsarea nopţii, a cîte o nouă lumînare aşezate pe un sfeşnic special cu 9 braţe numit „hanukia”. 8 braţe simbolizează cele 8 zile, iar al nouălea braţ – cel central – este lumînarea „de serviciu” care nu are simbol religios, spre deosebire de celelalte opt.
4. Această sărbătoare, potrivit explicaţiilor date de specialiştii iudaişti, are astăzi două semnificaţii:
1) biruinţa poporului iudeu asupra ne-iudeilor;
2) lumina aprinsă de iudaişti alungă întunericul reprezentat de lumea înconjurătoare.
5. Tradiţional, această sărbătoare este marcată în locuinţele (neo)iudeilor, nu în văzul lumii neiudaice. Adevărat, în mai multe oraşe, în special, din SUA, UE şi Federaţia Rusă, de cîţiva ani hanukia se aprinde oficial cu participarea autorităţilor municipale sau de stat supreme.
6. Pentru evreii secularizaţi, adică pentru cei care nu practică iudaismul, această sărbătoare nu are un sens religios, ci unul istorico-cultural.
Aşa stau – formal – lucrurile cu această sărbătoare. Acum să vedem ce semnificaţie are această sărbătoare pentru creştini.
b) Semnificaţia sărbătorii iudaiste Hanuka pentru creştini
7. Odată cu întruparea, răstignirea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu, Unul din Sfînta Treime, legea Vechiului Testament s-a împlinit: Mesia Cel Făgăduit a venit şi a împlinit în Persoana Sa şi în lucrarea Sa în lume TOATE proorocirile Legii vechi. O parte din iudeii vechi L-au primit pe Mesia, iar o altă parte nu numai că nu L-a primit, dar şi L-a răstignit.
Cei care nu L-au primit pe Mesia sînt urmaşii duhovniceşti ai acelor iudei din Vechiul Testament care i-au respins pe prooroci. Aceşti urmaşi sînt numiţi astăzi neoiudei, iudaişti, iudei talmudişti sau iudaişti talmudişti, deşi ei, în pofida nepotrivirii depline a noii (de după răstignirea lui Mesia) lor învăţăturii talmudice cu Vechiul Testament, se declară a fi „iudeii vechi”.
8. Practic, actualul iudasim s-a format după Învierea Mîntuitorului tocmai pentru a justifica răstignirea, căci răstignitorii nu au fost în stare să se pocăiască pentru această faptă, întocmai cum nu a putut nici Iuda Iscarioteanul.
9. Astfel, iudaismul actual este, prin definiţie, prin origine, în esenţă o religie antihristică, adică este îndreptată împotriva a tot ce este sfînt pentru creştini. De aici provin relaţiile foarte specifice dintre aceste religii, deşi aceasta nu implică neapărat conflicte dintre persoane care practică aceste religii opuse cu condiţia să se respecte anumite norme etice.
10. În cazul Moldovei, pentru iudaiştii de aici lumea înconjurătoare o formăm noi, creştinii. Expunerea publică, în centrul capitalei Moldovei, a simbolului biruinţei iudaiştilor asupra ne-iudaiştilor, adică asupra noastră ca creştini, este deja o sfidare. Este mult mai grav decît dacă la Ierusalim, la Zidul Plîngerii sau în faţa oricărei sinagoge sau centru cultural evreiesc să fie expusă svastica nazistă.
11. Mai mult, aprinderea lumînărilor în inima unei ţări întemeiate de creştini pentru a-şi apăra credinţa are sensul luminării noastre, a creştinilor, aflaţi în întunericul sălbătăciei, al păgînismului, al credinţei mincinoase, de lumina izvorîtă de la cei care justifică răstignirea Mîntuitorului nostru.
12. Este deosebit de semnificativ şi faptul că acest simbol al supunerii creştinilor sub biruinţa iudaiştilor a fost instalat cu mare alai tocmai în ziua de vineri – zi în care a fost răstignit Mîntuitorul, simbolul respectiv fiind instalat tocmai în numele celor care se bucură de acea răstignire şi o justifică prin religia şi ritualurile lor.
13. Prin urmare, semnificaţia instalării acestui simbol al biruinţei (neo)iudeilor asupra neiudeilor este, pentru creştini, următoarea:
(1) Localitatea în care este instalat şi aprins în mod public – mai ales cu participarea neiudaiştilor locali - sfeşnicul numit „hanukia” este stăpînită de iudaiştii talmudişti şi, astfel, locuitorii acelei localităţi sînt deja supuşi lor.
În cazul în care acea localitate care îngăduie instalarea şi aprinderea publică a „hanukiei” este oraş-capitală, atunci stăpînirea iudaiştilor talmudişti este instaurată peste întreaga ţară. Adică, nici o problemă a locuitorilor acelui oraş, a poporului acelei ţări nu poate fi rezolvată fără acordul iudaiştilor, iar orice dorinţă, interes al iudaiştilor poate fi lesne realizat în acel oraş şi în acea ţară fără a lua deloc în seamă prezenţa băştinaşilor acelui oraş, ai acelei ţări.
(2) Faptul supunerii unui popor iudeilor talmudişti arată că acest popor este gata, este pregătit să-l primească pe „mesia” lor, adică pe Antihrist.
14. Astfel, acceptînd fără crîcnire expunerea acestui sfeşnic încărcat cu atîtea semnificaţii anticreştine, înseamnă a accepta precum că :
1) Mîntuitorul Hristos este simbolul întunericului şi că
2) Noi ne întoarcem de la El pentru a accepta „lumina” celor care îndreptăţesc şi se bucură de chinurile şi moartea Lui pe Cruce;
3) Noi, creştinii Moldovei, sîntem de acord cu faptul să ne aflăm nu sub stăpînirea statului moldovenesc, ci sub stăpînirea iudaiştilor talmudişti
(fapt demonstrat cu prisosinţă de poziţia agresiv anticreştină declarată şi aplicată de către întreaga clasă politică a Republicii Moldova, de către cele mai înalte oficialităţi ale statului „moldovenesc” - preşedintele-interimar al Moldovei, preşedintele parlamentului, prim-ministrul guvernului, ministrul justiţiei, - ceea ce arată limpede ale cui slugi sînt ei şi în numele cui ei cîrmuiesc norodul binecredincios al Moldovei);
4) Noi, creştinii Moldovei, sîntem de acum gata, pregătiţi să-l primim, în locul lui Iisus Hristos ca Mîntuitorul nostru, pe Antihristul apocaliptic ca pe „mîntuitor”.
c) Reacţia firească şi previzibilă a creştinilor
15. Cum puteam noi oare să reacţionăm la această pîngărire a Credinţei noastre, a sfinţilor noştri, a părinţilor noştri care au udat acest pămînt cu lacrimi şi sînge apărîndu-şi credinţa, care au luat drumul cel fără de întoarcere al Siberiei pentru credinţă ? Cum puteam noi oare să intervenim dacă am aflat doar din mass-media despre această pîngărire ?
16. Am hotărît să procedăm cît mai corect posibil fără a ne trăda Credinţa. Astfel, am telefonat la cîteva organizaţii evreieşti din Chişinău, în primul rînd la sinagogă, şi i-am rugat să vină să-şi ia obiectul care le aparţine. Dar toţi au declarat că acel obiect nu le aparţine şi că nimeni dintre ei nu ştie cui îi aparţine.
În atare situaţie, am hotărît să demontăm obiectul cu toată grija, fără ca să-l deteriorăm, fără gesturi de batjocorire, deoarece ştim că pentru evreii nereligioşi acest obiect nu simbolizează ceva anticreştin. Aşa am şi făcut.
d) Cum s-a produs demontarea şi reamplasarea
17. Este cazul să accentuăm aici în mod special faptul că mai multe organe de presă, inclusiv Jurnal.tv, „Agenţia de noutăţi evreieşti” au minţit cînd au afirmat că creştinii ar fi deteriorat obiectul, l-ar fi sfărîmat, l-ar fi pîngărit.
18. Obiectul, încă nedemontat, a fost dus pe mîini cu grijă pînă la soclul monumentului lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt şi acolo a fost demontat cu mare uşurinţă, deoarece construcţia lui este extrem de simplă. Demontarea durează circa 5 secunde. La fel, montarea lui la loc durează aceleaşi 5 secunde. Obiectul n-a fost zgîriat, nu a fost trîntit la pămînt, nici aruncat, ci depus cu atenţie, încet, să nu fim învinuiţi că îl deteriorăm sau pîngărim. Toate aceste mişcări ale noastre au fost filmate şi sînt accesibile în Internet.
19. Faptul însuşi că acest sfeşnic a fost reinstalat peste cîteva minute de către proprietarii lui (apăruţi la monument îndată după plecarea noastră) în alt loc demonstrează că nu a fost nevoie de vreo reparaţie sau de vreo altă operaţie de restabilire a funcţionalităţii lui şi nici nu a fost nevoie să fie şters cu cîrpa de praf.
20. În întreg răstimpul cît am aşteptat să vină careva de la organizaţiile implicate în instalarea acestui simbol anticreştin nu s-au strigat nici un fel de lozinci antisemite cum mint unele organe de mass-media, ci, dimpotrivă, s-au cîntat fără întrerupere cîntări bisericeşti şi s-au dat explicaţii la cei adunaţi despre semnificaţia adunării creştinilor.
21. În concluzie, gestul creştinilor este un act firesc şi legitim de autoapărare a demnităţii religioase, cetăţeneşti, de cinstire a lui Dumnezeu, a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, suferind pentru noi chinuri pe Cruce. Dacă nu am fi procedat astfel, atunci ne-am fi lepădat de Hristos-Dumnezeu, de părinţi şi strămoşi, ne-am fi agonisit iadul cum au făcut-o cei care ne-au osîndit pentru gestul nostru.
DECLARAŢIA
PROTESTARARILOR CREŞTINI PRIVIND DEMONTAREA ŞI REAMPLASAREA SIMBOLULUI ANTICREŞTIN „HANUKIA”
22. Este, în primul rînd, vina iniţiatorilor amplasării acestui simbol anticreştin spre folosire (1) publică şi încă (2) în centrul capitalei ţării noastre şi (3) chiar în parcul Sfîntului şi Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare.
23. Nu este vina noastră că acele persoane din comunitatea evreiască din Moldova care cunosc foarte bine sensul acestei sărbători pentru creştini nu i-au informat pe cei care au venit cu iniţiativa de a instala public acest simbol despre semnificaţia anticreştină a acestui obiect, despre sensul lui de pîngărire a Credinţei noastre, de sfidare a bunei cuviinţe, a normelor minime de convieţuire interreligioasă, mai ales cînd este batjocorită religia majorităţii şi încă a celei băştinaşe a acestei ţări.
24. Vina şi mai mare este cea a primarului capitalei care, în loc să ne apere pe noi, băştinaşii acestei ţări, de o pîngărire, a dat curs oficial acestei iniţiative şi a ridicat instalarea obiectului respectiv la nivel de eveniment de rang de stat. Considerăm că prin acest gest al primarului au fost batjocorite de către el sentimentele tuturor creştinilor nu numai din Chişinău, nu numai din Moldova, ci şi din întreaga Biserică a lui Hristos.
25. Protestăm hotărît împotriva acestor practici de batjocorire de către autorităţile Chişinăului a credinţei ortodoxe şi declarăm că şi pe viitor, cît va mai fi suflare creştinească în Moldova, vom proceda în limitele bunei cuviinţe pentru a opri actele de pîngărire a Credinţei noastre, a părinţilor şi strămoşilor noştri.
26. Protestăm împotriva calificării mincinoase a gestului nostru de autoapărare drept unul antisemit. Procedura însăşi de demontare, fără nici o minimă deteriorare, mutarea şi depunerea atentă a obiectului în alt loc, demonstrează că unicul scop al gestului a fost curmarea prezenţei simbolului anticreştin şi nicidecum distrugerea sau profanarea lui, cu atît mai mult a sentimentelor acelor persoane din comunitatea evreiască care văd în acel obiect doar un simbol istorico-cultural.
27. Protestăm împotriva discriminării la care sînt supuse de către unele organe mass-media şi de către autorităţile de stat sentimentele religioase ale creştinilor în contrast cu menajarea (cocolirea) exaltată a sentimentelor acelor persoane din comunitatea evreiască care au şi atacat cu batjocorirea sentimentele noastre, ceea ce constituie o reală provocare şi reala cauză a protestului legitim al creştinilor, protest manifestat prin demontarea obiectului respectiv.
28. Protestul creştinilor este un gest de exclusivă autoapărare în condiţiile în care autorităţile municipale şi cele de stat au refuzat să ne apere, ba şi mai mult, au participat la actele de pîngărire a Credinţei Ortodoxe, iar după consumarea protestului participă, împreună cu presa aservită, la osîndirea şi prigonirea noastră.
