De ce să tindem spre o Europă, care ne trădează interesele? martie 12 2008 - 17:41 (Boris Olaru)

Precum transmite Info-Prim Neo, liderii Partidului Democrat din Moldova (PDM), au declarat, în cadrul unei recente conferinţe de presă, că în societatea moldovenească nu s-au produs schimbări palpabile după trei ani de implementare a Planului de Acţiuni “RM–UE”. Astfel, preşedintele partidului, Dumitru Diacov, şi prim-vicepreşedintele, Oleg Serebrean, au spus în faţa jurnaliştilor că afirmaţiile “extrem de exaltate ale puterii sînt departe de a fi adevărate” şi că “predomină eşecurile”. Cu alte cuvinte, liderilor PDM-şti nu le convin ritmurile apropierii ţării noastre de “ocolul” Uniunii Europene. Dar face oare să ne grăbim în direcţia dată?

“Rebotezările” la modă nu schimbă starea de lucruri…

Se ştie, că planul de Acţiuni “R. Moldova – Uniunea Europeană” a fost semnat la 22 februarie 2005 pe o perioadă de 3 ani. Tot atunci, a fost modificată denumirea comisiei parlamentare pentru politică externă, adăugîndu-i-se sintagma „şi integrare europeană”. După alegerile din 2005, în procesul de formare a Guvernului Tarlev-2, aceeaşi modificare a suferit şi denumirea Ministerului Afacerilor Externe, căruia la fel i s-a adăugat sintagma „şi Integrării Europene”. (Probabil că nu există prin lume Ministere, care ar purta la “coada” denumirii lor ... formularea sarcinii recente, pe care o au de realizat. Căci nu am întîlnit, de exemplu, “Ministerul Afacerilor Externe şi Alipirii la NATO”, sau “Ministerul Agriculturii şi Culegerii Roadei”). Urmînd logica “rebotezărilor” de la Chişinău, în caz că se produce, totuşi, dizolvarea RM în UE, decade în mod automat necesitatea sintagmei adăugate la denumirea iniţială a instituţiei d-lui Stratan. Va trebui, prin urmare, să inventăm ceva nou, de tipul “Ministerul Afacerilor Externe şi Interzicerii Înjunghierii Godacului în Ajunul Crăciunului” (o condiţie reală, impusă Romaniei de autorităţile UE).

Deşi şeful statului a lansat nu prea demult fraza “Să ne construim Europa la noi acasă”, totuşi, recent, şi-a luat chiar şi un consilier prezidenţial, care să se ocupe special de integrarea Moldovei în Uniunea Europeană. Deocamdată, însă, Diacov şi Serebrean au dreptate: conform unui studiu al Fundaţiei CASE Moldova, deşi au fost întreprinse mai multe acţiuni, RM a înregistrat succese modeste la capitolul „accesul pe piaţa UE”. Pe parcursul ultimilor ani, deficitul comercial cu UE s-a majorat, susţin experţii, iar lărgirea recentă a UE nu a contribuit la fortificarea poziţiilor Moldovei în cele zece noi state membre ale UE. Deşi tariful mediu la frontieră, după aderare, s-a micşorat în noile state membre, UE duce o politică de protecţie vamală prin limitarea importurilor de produse agricole şi prelucrate (care, de fapt, predomină în exporturile moldoveneşti). Doar 60% din exporturile Moldovei au beneficiat de preferinţele oferite, parţial, datorită complexităţii regulamentelor cu privire la origine şi, parţial, datorită marjelor preferenţiale joase. Numai o treime din bunurile moldoveneşti nu sînt impozitate la intrarea în UE, în timp ce două treimi din produsele UE beneficiază de tarife vamale la cota zero la intrarea acestora în Republica Moldova. Calitatea proastă a produselor, lipsa de competitivitate şi capacitatea de producţie redusă, susţin autorii studiului, reprezintă, de asemenea, impedimente serioase ce limitează capacitatea de export a Moldovei în UE.

Aderarea României la UE, a adus cu sine abrogarea acordului de comerţ liber dintre Moldova şi România (în vigoare din 1995), liberalizarea de mai departe a comerţului cu UE şi crearea unor bariere netarifare încă mai stricte. Astfel, pe lîngă faptul că exportul din Moldova în România se micşorase deja, a venit rîndul şi altor produse importante de export - ouă, legume, cereale (cu excepţia grîului), ulei din seminţe de floarea-soarelui - care înfruntă tarife semnificative după aderarea României şi, prin urmare, datorită elasticităţii ridicate a preţurilor, o bună parte a pieţei române a fost pierdută, constată CASE Moldova.

Face, oare, să străbatem “ ultima sută de metri”?

Ministrul de externe, dl Andrei Stratan, mentionînd că domeniile “problematice” în obţinerea progreselor ar fi independenţa justiţiei şi lupta cu corupţia, precum şi crearea unui climat investiţional favorabil, declara, totuşi, nu demult, că Moldova este “pe ultima sută de metri” în implementarea Planului de Acţiuni RM-UE şi că în prezent “restanţele rămase pentru îndeplinirea lui totală” sînt deja pe agenda de lucru a executivului moldovean, în “caietele de sarcini” ale fiecărui ministru. Pe cînd studiile "Euromonitor", efectuate de ADEPT, EXPERT-GRUP, precum şi cele din cadrul programului "Iniţiative Europene" al Fundaţiei Soros-Moldova, atestă nereuşita guvernului Republicii Moldova în obţinerea progresului privind adaptarea la standartele europene.

Se ştie, că Planul de Acţiuni RM-UE prevedea, între altele, asigurarea respectării drepturilor omului, libertatea presei, îmbunătăţirea administrării la frontiere şi a mediului investiţional prin reforme structurale adecvate, abordarea promptă a problemelor legate de migratie, trafic cu fiinţe umane, crima organizată şi “spalarea” banilor. Dar, precum informează MOLDPRES, reprezentantul Consiliului Europei în Moldova susţine că la noi în ţară rămîn încă multe de realizat, mai ales în domeniul asigurării drepturilor omului, în combaterea corupţiei şi la reformarea sistemului judiciar.

De la nivel statal - la cel supranaţional ?

Într-un articol difuzat de agenţia “Moldova azi”, Ion MĂRĂNDICI, magistru în Studii Europene, lector FRISPA, USM şi colaborator al IPP, scrie că de o jumătate de secol procesul integrării europene avansează pas cu pas, şi tot mai multe competenţe sînt transferate de la nivel statal la nivel supranaţional. Statele europene îşi pierd treptat din suveranitate, în favoarea Uniunii, şi acest lucru se întîmplă într-un mod sistematic, prin semnarea şi ratificarea tratatelor, sau - în mod mai puţin explicit - prin adoptarea unor strategii sau programe în diferite domenii. Acestea stabilesc priorităţile UE pentru următorii ani, sau chiar pentru următorul deceniu. Doreşte oare Moldova cu adevărat să se racordeze la aceste strategii şi programe, se întreabă autorul?

Consiliul European a devenit instituţia cea mai importantă în UE, stabilind - în spatele uşilor închise - principalele direcţii de dezvoltare ale Uniunii. Integrarea europeană a avansat cel mai mult în domeniul economic, astfel că în acest domeniu statele membre UE şi-au pierdut mai toate prerogativele - fie în favoarea Consiliului de Miniştri al UE, fie în favoarea Băncii Centrale Europene, susţine autorul.

Mîncarea lui Frankenştein

După cum se ştie, agricultorii europeni trăiesc, în mare parte, din subvenţiile, ce li se atribuie din bugetul European, sau pentru că preţurile la produsele agricole sînt menţinute la un nivel înalt. Aceste subvenţii constituie o jumătate din bugetul european. Paradoxul constă în faptul, scrie expertul, că se vorbeşte despre liberalizarea diferitelor pieţe din UE, însă piaţa agricolă europeană rămîne una dintre cele mai puţin competitive, din cauza subvenţiilor.

Tot mai evidentă devine problema culturilor modificate genetic. Letonia, bunăoară, a refuzat deja să cultive “mîncarea lui Frankenştein”, impusă de UE. Ziarul letonian “Diena” comunică despre efectuarea unor modificări în legislaţia, care vizează agricultura: în această ţară a fost instituită o normă, care reglementează creşterea şi utilizarea culturilor modificate genetic.

Conform ziarului, anterior, cînd nu exista un mecanism, care reglementa această sferă, legislaţia nationala a Letoniei era supusă totalmente Uniunii Europene. În prezent - prin înaintarea unor cerinţe dure - Letonia se poate dezice de cultivarea produselor modificate genetic, care sînt permise în Europa. Noile modificări în legislaţia Letoniei prevăd, că fermierul poate creşte pe propriul lot “mîncarea lui Frankenştein” doar cu acordul vecinului. În plus, acest fermier trebuie să posede studii în domeniul agricol, iar marfa ce conţine produse modificate genetic, va trebui să fie însoţită de informaţia respectivă.

De ce UE nu a ţine cont şi de opinia Chişinăului?

Agenţia INFOTAG transmite, cu referire la site-ul UE, că, recent, Uniunea Europeană, fără enunţarea motivelor, a exclus 6 funcţionari transnistreni de pe lista persoanelor “non-grata”. Este vorba despre Evgheni Şevciuc - preşedintele aşa-zisului “Soviet Suprem” de la Tiraspol;

Eduard Kosovski - ex-preşedintele băncii centrale;

Serghei Leontiev - ex-vicepreşedintele băncii centrale;

Anatolii Kaminski - fost vicespicher;

Boris Akulov - ex-ministru al telecomunicatiilor, apoi reprezentant permanent al “rmn” în Ucraina;

Alexei Lipovţev - ex-vicedirector al comitetului vamal “rmn”.

Se ştie că acum cîţiva ani, la sfirşitul lunii februarie 2003, UE a impus interdicţii de deplasare unui numar de 17 lideri separatişti de la Tiraspol, interdicţii motivate prin "nedorinţa regimului de a sprijini eforturile de reglementare transnistreană ale comunităţii internaţionale". În august 2004, lista persoanelor nedorite în UE a fost suplimentată cu încă cîţiva funcţionari transnistreni, implicaţi în acţiunile de intimidare a pedagogilor şi a elevilor şcolilor moldoveneşti cu predare în grafie latină şi dizolvarea acestor şcoli pe teritoriul din stînga Nistrului. SUA şi noii membri ai UE au susţinut interdicţia.

În replică la acţiunile UE, liderul separatist, Smirnov, a interzis, din februarie 2003, intrarea şi tranzitarea regiunii de către conducerea Republicii Moldova. În 2004, ministrul moldovean al Reintegrării, Vasile Şova, a fost somat să plece de pe stadionul din Tiraspol, unde venise să urmarească un meci de fotbal, ca simplu spectator. Însuşi preşedintele RM, V.Voronin, n-a avut acces la complexul monastic Chiţcani, şi chiar în satul de baştină, Corjova, cînd a vrut să-şi viziteze mama muribundă.

În anul 2007, Marianne Mikko, parlamentar european din Estonia, copreşedinte al Comitetului de Cooperare Parlamentară R.Moldova - UE, a îndemnat Rusia şi Ucraina să interzică şi ele accesul în propriul teritoriu a liderilor separatişti de la Tiraspol, declaraţi persoane “non grata” în ţările UE. Cu toate acestea, deşi Moscova şi Kievul oficial se declară adepţi ai integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi adversari ai separatismului, liderii de la Tiraspol continuă, toţi aceşti ani, să se deplaseze fără obstacole prin Rusia şi Ucraina. Dar ce să cerem de la aceste ţări, dacă “ministrul” de externe al “rmn”, V.Liţkai, se plimbă nestingherit prin Chişinău, fără nici o jenă se prezintă la mai multe serate „cu beaumonde” din capitală. Nu demult, bunăoară, a fost observat la hotelul LeoGrand (fostul Dedeman), la recepţia misiunii OSCE în RM, unde se distra ca acasă (adică, ca la Habarovsk). La recepţiile organizate la Chişinău de ambasada FR în RM, Liţkai şi subalternii săi sînt prezenţi mai des decît factorii de decizie ai ţării noastre. (Şi nu-i trece nimănui prin cap să procedeze, precum s-au comportat cu ministrul Şova la Tiraspol).

Amintim. că în fruntea listei figurează clanul Smirnov: Igori Nicolaevici – “preşedintele rmn”, cu feciorii Vladimir - conducatorul serviciului vamal şi deputat în “Sovietul Suprem”, şi Oleg - preşedintele consiliului de administraţie al Gazprombank-ului, lider al Partidului Patriotic. Mai jos urmează:

„cerberul” regimului de ocupaţie, şeful KGB-ului tiraspolean, V.Antiufeev-Şevţov şi adjunctul său, O.Gudîmo;

„ministrul” de externe, V.Liţkai;

cel de „interne”, S.Hageev;

cel al „apărării”, V.Atamaniuk;

fostul „ministru” al justiţiei smirnoviste, V.Balala (care a vîndut Centrala de la Kuciurgan şi a plecat la Moscova);

precum şi G.Maracuţa, A.Koroliov, V.Zaharov, V.Krasnoselskii, G.Urskaia, I.Mazur, Iu. Platonov, A. Cerbulenco, V.Kogut, V.Kostîrco.

Precum se vede cu ochiul liber, întreaga listă (cu excepţia „cozii de topor” Maracuţa) denotă persoane oploşite (sau trimise special) pe teritoriul ţării noastre. Uniunea Europeana a extins pentru aceştea, pînă la 28 februarie 2009, termenul interdicţiei intrării în ţările UE.

“Spicherul” transnistrean, acceptat de UE

Dar din ce considerente, totuşi, UE, fără consultaţii cu Chişinăul, a radiat din listă numele a 6 lideri tiraspoleni? De ce, bunăoară, pretinsul “spicher” transnistrean, Evghenii Şevciuk, de azi înainte poate să circule liber prin toate ţările Uniunii Europene? Potrivit Agentiei INFOTAG, vicepreşedintele Parlamentului, liderul Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), Iurie Roşca, chiar a cerut Guvernului să prezinte un raport privind condiţiile în care Comisia Europeană a decis să ridice interdicţia de circulaţie în spatiul UE a liderului separatist, Evghenii Şevciuk. În adresarea către Guvern Roşca a menţionat că ar vrea să ştie, dacă instituţiile Executivului Republicii Moldova au fost consultate în acest sens şi dacă ridicarea interdicţiei de circulaţie în spaţiul UE pentru Şevciuk a fost coordonată cu autorităţile Republicii Moldova. "Vreau să amintesc că acest om conduce un aşa-zis “soviet supreme” al “republicii moldoveneşti nistrene” separatiste, care a fost constituită ilegal, prin sfidarea legislaţiei Republicii Moldova şi ca urmare a prezenţei militare ruse nelegitime pe teritoriul naţional al Republicii Moldova", a subliniat vicespicherul. El a cerut să fie informat, cu cine a discutat Comisia Europeană, atunci cînd a luat o astfel de decizie.

Liderul PPCD susţine că "în ultima perioadă, se observă că cineva încearcă să ocolească adevărata problemă a separatismului transnistrean - prezenţa trupelor militare ruse pe teritoriul naţional al Republicii Moldova" şi se insistă asupra unor negocieri fără finalitate cu liderii separatişti, pe care ar urma să-i acceptam ca parteneri egali şi reprezentativi de dialog, contrar legislaţiei Republicii Moldova".

Vine să susţină această idée, şi cele expuse de Conflict.md în materialul “Strategia Uniunii Europene de "cucerire" a Republicii Moldova”: “Orice dispută sau scandal din Republica Moldova, fie din domeniul politic, economic, social sau cultural, are ca substrat lupta pentru influenţă asupra tînărului stat, născut în 1991. De o parte este Federaţia Rusă, cu toată forţa strategică pusă în slujba menţinerii influenţei în ceea ce este cunoscut drept Spaţiul Post-Sovietic (SPS). De cealaltă parte este Uniunea Europeană, care a inclus Republica Moldova în Politica Europeană de Vecinătate, cu scopul de a crea o zona limitrofă prosperă din punct de vedere economic, sigură din punct de vedere militar şi predictabilă din punct de vedere politic. Poziţiile sînt ireconciliabile, de aceea se poate vorbi de un „joc de sumă nulă“.

Boris Olaru.